ORDONANŢĂ nr. 2 din 25 ianuarie 2012
(*actualizată*)
pentru modificarea şi completarea <LLNK 12003
92131 321 0 33>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012
Data intrarii in vigoare : 2 februarie
2012
Forma actualizata valabila la data de : 4
ianuarie 2016
Prezenta forma actualizata este valabila de la 11 octombrie 2012 pana la data
selectata
-----------
*) Forma
actualizată a acestui act normativ până la data de 4 ianuarie 2016
este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C.
"Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin
includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de
către: LEGEA nr. 162 din 4 octombrie
2012.
Conţinutul
acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic
S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind
destinat pentru informarea utilizatorilor.
În temeiul art. 108
din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.1 din Legea nr.
284/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României
adoptă prezenta ordonanţă.
ART. I
Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 27
alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, litera
c), cu următorul cuprins:
"c)
reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă,
declară băncii, potrivit art. 149 alin. (12) lit. a), că nu
deţine alte disponibilităţi băneşti."
2. La articolul 31,
după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (3^1)-(3^4),
cu următorul cuprins:
"(3^1) Domiciliul
fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul
fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de
sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal,
însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în
aceasta.
(3^2) Cererea se
depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială
urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluţionează
de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii
acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se
comunică contribuabilului potrivit art. 44.
(3^3) Organul fiscal
emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori
constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul
social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului
fiscal.
(3^4) Data
schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de
modificare a domiciliului fiscal."
3. La articolul 42,
alineatele (2) şi (10) se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"(2) Acordul de
preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală în vederea
soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la
stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care
urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe,
preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între
persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Tranzacţiile
viitoare care fac obiectul acordului de preţ în avans se apreciază în
funcţie de data depunerii cererii.
......................................................................................
(10) Contribuabilul
solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care
organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale
individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans."
4. La articolul 42,
după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (5^1)-(5^3),
cu următorul cuprins:
"(5^1) În scopul
soluţionării cererii, organul fiscal competent:
a) se poate deplasa la
domiciliul fiscal al contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu
acesta pentru analizarea documentaţiei în vederea fundamentării
proiectului de soluţie fiscală individuală anticipată ori
acord de preţ în avans, potrivit procedurii aprobate prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
b) poate solicita
contribuabilului clarificări cu privire la cerere şi/sau documentele
depuse.
(5^2) Organul fiscal
competent prezintă contribuabilului proiectul soluţiei fiscale
individuale anticipate sau acordului de preţ în avans, după caz,
acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere
potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care contribuabilul
renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organului
fiscal competent.
(5^3) Contribuabilul
poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (5^1) lit. b) sau
poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (5^2) în termen de 60 de
zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare
ori de la data comunicării proiectului soluţiei fiscale individuale
anticipate sau acordului de preţ în avans."
5. La articolul 43,
alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"(3) Actul
administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul unui
centru de imprimare masivă este valabil şi în cazul în care nu
poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal,
potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă
îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.
(4) Prin ordin al
ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte
administrative fiscale care se emit în condiţiile alin. (3), de către
organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
6. La articolul 43,
după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu
următorul cuprins:
"(5) Prin ordin
comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al
ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte
administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (3) de
către organele fiscale ale autorităţilor administraţiei
publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă
organele fiscale din cadrul autorităţii administraţiei publice
locale respective pot emite acte administrative fiscale în condiţiile
alin. (3)."
7. La articolul 44,
alineatele (2)-(2^2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Actul
administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului,
dacă se asigură primirea sub semnătură a actului
administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(2^1) Actul
administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt
fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă,
dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal
şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a
solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care
comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost
posibilă, aceasta se realizează prin publicitate."
8. La articolul 65,
după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3)
şi (4), cu următorul cuprins:
"(3) În vederea
stabilirii scopului sau conţinutului economic al unor tranzacţii,
potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la solicitarea organului fiscal
competent, contribuabilii sunt obligaţi să prezinte, în termenele
stabilite de acesta, dosarul tranzacţiei în situaţia în care tranzacţia
este încheiată cu persoane situate în state cu care nu există un
instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de
informaţii.
(4) Conţinutul
dosarului tranzacţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
9. La articolul 72,
alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Prin
excepţie de la dispoziţiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) lit. e), precum şi pentru contribuabilii
nerezidenţi persoane juridice, care realizează numai venituri supuse
regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reţinut este final,
atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul
fiscal, la solicitarea plătitorului de venit."
10. La articolul 78,
alineatul (4) se abrogă.
11. La articolul 79,
alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) În vederea
stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care
desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate au
obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să
întocmească şi să prezinte, în termenele stabilite de acesta,
dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor
de transfer, precum şi condiţiile în care se solicită acesta se
aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală."
12. După
articolul 93 se introduce un nou titlu, titlul VI^1 "Procedura
amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri", cuprinzând
articolele 93^1 şi 93^2, cu următorul cuprins:
"Titlul VI^1
Procedura
amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri
Articolul 93^1
Procedura
amiabilă în cazul convenţiilor de evitare/eliminare a dublei impuneri
(1) În baza
prevederilor convenţiei sau acordului de evitare a dublei impuneri,
contribuabilul rezident în România, care consideră că impozitarea în
celălalt stat contractant nu este conformă cu prevederile
convenţiei ori acordului respectiv, poate solicita Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală iniţierea procedurii amiabile.
(2) Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală realizează procedura amiabilă şi în
cazul în care autoritatea competentă a statului cu care România are
încheiată o convenţie sau acord de evitare a dublei impuneri îi
solicită acest lucru.
(3) Prevederile alin.
(1) şi (2) se completează cu prevederile Convenţiei privind
eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor
întreprinderilor asociate (90/436/EEC), a Codului de conduită revizuit
pentru punerea în aplicare efectivă a Convenţiei privind eliminarea
dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor
întreprinderilor asociate (2009/C 322/01) precum şi a convenţiilor
ori acordurilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte
state.
Articolul 93^2
Procedura pentru
eliminarea dublei impuneri între persoane române afiliate
(1) În sensul
prezentului articol, prin dublă impunere se înţelege situaţia în
care acelaşi venit/profit impozabil se impozitează la două sau
mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacţii.
(2) În cazul
tranzacţiilor între persoane române afiliate, ajustarea venitului sau
cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către
organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de
respectiva persoană, este opozabilă şi organului fiscal pentru
administrarea creanţelor celeilalte persoane afiliate.
(3) Ajustarea se
decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care
stă la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a
bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunică contribuabilului la
care s-a efectuat ajustarea, persoanei române afiliate la care se referă
tranzacţia ajustată, precum şi organului fiscal competent pentru
administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată.
(4) Ajustarea este
opozabilă organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor
datorate de persoana română afiliată numai dacă decizia de
ajustare este definitivă în sistemul căilor administrative şi judiciare
de atac.
(5) În vederea
eliminării dublei impuneri ca urmare a ajustării venitului sau
cheltuielii, cealaltă persoană afiliată poate corecta,
corespunzător deciziei de ajustare, declaraţia fiscală
aferentă perioadei fiscale în care s-a desfăşurat respectiva
tranzacţie. Această situaţie reprezintă o condiţie
care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 84 alin.
(4)."
13. După
articolul 109^4 se introduce un nou titlu, titlul VII^1 "Cooperarea
administrativă în domeniul fiscal", cuprinzând articolele
109^5-109^29, cu următorul cuprins:
"Titlul VII^1
Cooperarea
administrativă în domeniul fiscal
Capitolul I
Dispoziţii
generale
Articolul 109^5
Scopul
(1) Prezentul titlu
reglementează normele şi procedurile potrivit cărora România
cooperează cu celelalte state membre în vederea realizării unui
schimb de informaţii care este în mod previzibil relevant pentru
administrarea şi aplicarea legilor interne ale statelor membre în
privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 109^6.
(2) Prezentul titlu
conţine şi dispoziţii privind schimbul de informaţii
prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum şi norme
şi proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia
Europeană pe teme de coordonare şi evaluare.
(3) Prezentul titlu nu
afectează aplicarea în România a normelor privind asistenţa
reciprocă în materie penală şi nu aduce atingere îndeplinirii
niciunei obligaţii a României în temeiul altor instrumente juridice,
inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce priveşte
cooperarea administrativă extinsă.
Articolul 109^6
Sfera de aplicare
(1) Prezentul titlu se
aplică tuturor tipurilor de taxe şi impozite percepute de către
stat, unităţile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile
administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.
(2) Fără a
aduce atingere alin. (1), prezentul titlu nu se aplică:
a) taxei pe valoarea
adăugată, taxelor vamale şi accizelor, care fac obiectul unei alte
legislaţii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă
dintre statele membre;
b) contribuţiilor
obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau
instituţiilor de securitate socială de drept public.
(3) Taxele şi
impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1), nu se
interpretează în niciun caz ca incluzând:
a) taxele, cum ar fi
cele pentru certificate şi alte documente emise de autorităţile
publice;
b) contribuţiile
de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru
utilităţile publice.
(4) Prezentul titlu se
aplică taxelor şi impozitelor prevăzute la alin. (1), percepute
în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în
temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Articolul 109^7
Definiţii
În sensul prezentului
titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea
semnificaţie:
a) autoritate
competentă a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnată ca
atare de către statul membru respectiv. În cazul în care
acţionează în temeiul prezentului titlu, un birou central de
legătură, un departament de legătură sau un funcţionar
autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin
delegare, potrivit art. 109^8;
b) birou central de
legătură - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul
principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării
administrative;
c) departament de
legătură - orice birou, altul decât biroul central de
legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de
informaţii în temeiul prezentului titlu;
d) funcţionar
autorizat - orice funcţionar care este autorizat să facă schimb
direct de informaţii în temeiul prezentului titlu;
e) autoritate
solicitantă - biroul central de legătură, un departament de
legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care
înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii
competente;
f) autoritate
solicitată - biroul central de legătură, un departament de
legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care
primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii
competente;
g) anchetă
administrativă - toate controalele, verificările şi alte
acţiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuţiilor
lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei
fiscale;
h) schimb de
informaţii la cerere - transmiterea de informaţii efectuată pe
baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat
într-un caz specific;
i) schimb automat - comunicarea
sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru,
fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În
contextul art. 109^12, informaţiile disponibile se referă la
informaţii din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică
informaţiile respective, care pot fi accesate potrivit procedurilor de
colectare şi procesare a informaţiilor din acel stat membru;
j) schimb spontan -
comunicarea nesistematică, în orice moment şi fără o cerere
prealabilă, a unor informaţii către un alt stat membru;
k) persoană -
orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane
căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte
juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice
altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are
sau nu personalitate juridică, care deţine ori gestionează
active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe
ori impozite care fac obiectul prezentului titlu;
l) mijloace
electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv
compresia digitală, şi stocarea datelor şi prin utilizarea
transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor
mijloace electromagnetice;
m) reţea CCN -
platforma comună bazată pe reţeaua comună de
comunicaţii (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a
asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între
autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.
Articolul 109^8
Autoritatea
competentă din România
(1) Autoritatea
competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului titlu,
precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană este Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală.
(2) Prin ordin al ministrului
finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, se desemnează biroul central
de legătură. Autoritatea competentă din România este
responsabilă de informarea Comisiei Europene şi a celorlalte state
membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.
(3) Prin ordinul
prevăzut la alin. (2), biroul central de legătură poate fi
desemnat responsabil şi de contactele cu Comisia Europeană.
Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea
Comisiei Europene cu privire la acest lucru.
(4) Autoritatea
competentă din România poate desemna departamente de legătură cu
competenţe repartizate potrivit legislaţiei sau politicii sale
naţionale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a
actualiza lista departamentelor de legătură şi de a o pune la
dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state
membre interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(5) Autoritatea
competentă din România poate desemna funcţionari autorizaţi.
Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista
acestor funcţionari autorizaţi şi de a o pune la dispoziţia
birourilor centrale de legătură din celelalte state membre
interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(6) Funcţionarii
implicaţi în cooperarea administrativă în temeiul prezentului titlu
sunt consideraţi, în orice situaţie, ca fiind funcţionari
autorizaţi în acest sens, potrivit condiţiilor prevăzute de
autorităţile competente.
(7) În cazul în care
un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat
potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primeşte o cerere sau un
răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de
legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta
din urmă.
(8) În cazul în care
un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat
potrivit alin. (4) sau (5), primeşte o cerere de cooperare care
necesită o acţiune în afara competenţei care i-a fost
repartizată potrivit legislaţiei ori politicii naţionale din
România, el transmite fără întârziere această cerere biroului
central de legătură din România şi informează autoritatea
solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 109^11 începe
în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul
central de legătură.
Capitolul II
Schimbul de
informaţii
Secţiunea 1
Schimbul de
informaţii la cerere
Articolul 109^9
Procedura
aplicabilă schimbului de informaţii la cerere
La cererea
autorităţii solicitante din alt stat membru, autoritatea
solicitată din România comunică acesteia orice informaţii
prevăzute la art. 109^5 alin. (1) pe care le deţine sau pe care le
obţine în urma anchetelor administrative.
Articolul 109^10
Anchete administrative
(1) Autoritatea
solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete
administrative necesare pentru a obţine informaţiile prevăzute
la art. 109^9.
(2) Cererea
prevăzută la art. 109^9 poate conţine solicitarea motivată
a unei anchete administrative specifice. În cazul în care autoritatea
solicitată din România decide că nu este necesară nicio
anchetă administrativă, aceasta comunică de îndată
autorităţii solicitante din alt stat membru motivele acestei decizii.
(3) Pentru a
obţine informaţiile solicitate sau a efectua ancheta
administrativă cerută, autoritatea solicitată din România
urmează aceleaşi proceduri ca atunci când acţionează din
propria iniţiativă ori la cererea unei alte autorităţi din
România.
(4) În cazul în care
autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod
expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale,
cu condiţia ca acest lucru să nu contravină dispoziţiilor
în vigoare din România.
Articolul 109^11
Termene pentru
schimbul de informaţii la cerere
(1) Autoritatea
solicitată din România furnizează informaţiile prevăzute la
art. 109^9 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 6 luni de la data
primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată din România
deţine deja informaţiile cerute, transmiterea acestora se face în
termen de două luni de la data primirii cererii.
(2) Pentru anumite
cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru şi cea
solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele
prevăzute la alin. (1).
(3) Autoritatea
solicitată din România confirmă autorităţii solicitante din
alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea
unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile
lucrătoare de la primire.
(4) În termen de o
lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România
notifică autorităţii solicitante din alt stat membru orice
nereguli ale cererii, precum şi nevoia unor eventuale informaţii
suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se
calculează din ziua următoare celei în care autoritatea
solicitată din România primeşte informaţiile suplimentare
necesare.
(5) În cazul în care
autoritatea solicitată din România nu este în măsură să
răspundă în termenul stabilit, aceasta notifică
autorităţii solicitante din alt stat membru fără
întârziere, dar nu mai mult de 3 luni de la primirea cererii, motivele
nerespectării termenului şi data la care consideră că va fi
în măsură să ofere un răspuns.
(6) În cazul în care
autoritatea solicitată din România nu se află în posesia
informaţiilor solicitate şi nu este în măsură să
răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de
informaţii din motivele prevăzute la art. 109^21, aceasta
notifică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele
sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data
primirii cererii.
Secţiunea a 2-a
Schimbul automat
obligatoriu de informaţii
Articolul 109^12
Sfera de aplicare
şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii
(1) Autoritatea
competentă din România comunică autorităţii competente a
oricărui alt stat membru, prin schimb automat, informaţiile
referitoare la perioadele de impozitare care încep după data de 1 ianuarie
2014 şi care sunt disponibile cu privire la rezidenţii din acel stat
membru şi la următoarele categorii specifice de venituri şi de
capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul legislaţiei
naţionale din România:
a) venituri din
muncă;
b) remuneraţii
plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora;
c) produse de
asigurări de viaţă neacoperite de alte instrumente juridice ale
Uniunii Europene, în cazul schimbului de informaţii sau al altor
măsuri similare;
d) pensii;
e) proprietatea asupra
bunurilor imobile şi venituri din bunuri imobile.
(2) Înainte de data de
1 ianuarie 2014, autoritatea competentă din România informează
Comisia Europeană cu privire la categoriile specifice de venituri şi
de capital prevăzute la alin. (1) despre care au informaţii
disponibile, precum şi orice modificări ulterioare care au fost
aduse.
(3) Autoritatea
competentă din România poate indica autorităţii competente a
oricărui alt stat membru faptul că nu doreşte să
primească informaţii referitoare la categoriile de venituri şi
de capital prevăzute la alin. (1) sau că nu doreşte să
primească informaţii cu privire la venitul ori la capitalul care nu
depăşeşte un anumit plafon, iar România informează Comisia
Europeană în acest sens. În cazul în care România nu informează
Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile cu privire la care
deţine informaţii disponibile poate fi considerată drept stat
care nu doreşte să primească informaţii potrivit alin. (1).
(4) Înainte de data de
1 iulie 2016, autoritatea competentă din România pune la dispoziţia
Comisiei Europene, în fiecare an, statistici cu privire la volumul schimburilor
automate şi, în măsura posibilului, informaţii cu privire la
costurile şi beneficiile administrative şi de altă natură
relevante legate de schimburile care au avut loc şi orice potenţiale
modificări atât pentru administraţiile fiscale, cât şi pentru
terţi.
(5) Comunicarea
informaţiilor are loc cel puţin o dată pe an, în termen de 6
luni de la sfârşitul anului fiscal din România pe parcursul căruia au
devenit disponibile informaţiile.
(6) În cazul în care
România convine cu alte state membre să facă automat schimb de
informaţii referitoare la categorii suplimentare de venituri şi de
capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le
încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le
pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre.
Secţiunea a 3-a
Schimbul spontan de
informaţii
Articolul 109^13
Sfera de aplicare
şi condiţiile schimbului spontan de informaţii
(1) Autoritatea
competentă din România comunică autorităţii competente din
orice alt stat membru interesat informaţiile prevăzute la art. 109^5
alin. (1), în oricare dintre următoarele situaţii:
a) autoritatea
competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că
pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b) o persoană
impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit în România,
care ar putea determina o mărire a impozitului ori o obligaţie de
plată a impozitului într-un alt stat membru;
c) afacerile între o
persoană impozabilă din România şi o persoană
impozabilă din alt stat membru sunt realizate printruna sau mai multe
ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în România
ori în celălalt stat membru sau în amândouă;
d) autoritatea
competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că
poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale
ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e) informaţiile
transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui
stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi
importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2) Autoritatea
competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan,
autorităţilor competente din celelalte state membre orice
informaţii de care are cunoştinţă şi care pot fi utile
acestora.
Articolul 109^14
Termene pentru
schimbul spontan de informaţii
(1) Autoritatea
competentă din România căreia i se pun la dispoziţie
informaţiile prevăzute la art. 109^13 alin. (1) transmite
informaţiile respective autorităţii competente a oricărui
alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o
lună de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie.
(2) Autoritatea
competentă din România căreia i se comunică informaţiile în
temeiul art. 109^13 confirmă, dacă este posibil prin mijloace
electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente
care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile
lucrătoare de la primire.
Capitolul III
Alte forme de
cooperare administrativă
Secţiunea 1
Prezenţa în birourile
administrative şi participarea la
anchetele administrative
Articolul 109^15
Sfera de aplicare
şi condiţii
(1) Prin acord între
autoritatea solicitantă din alt stat membru şi autoritatea
solicitată din România şi potrivit condiţiilor stabilite de
aceasta din urmă, funcţionarii împuterniciţi de autoritatea
solicitantă din alt stat membru pot, în vederea schimbului de
informaţii prevăzut la art. 109^5 alin. (1), să fie
prezenţi în birourile în care îşi desfăşoară
activitatea autorităţile administrative ale României şi/sau
să fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul
României. În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în
documente la care funcţionarii autorităţii solicitate din
România au acces, funcţionarii autorităţii solicitante din alt
stat membru primesc copii ale acestor documente.
(2) În măsura în
care acest lucru este permis potrivit legislaţiei din România, acordul
prevăzut la alin. (1) poate prevedea că, atunci când
funcţionarii autorităţii solicitante din alt stat membru sunt prezenţi în timpul
anchetelor administrative, ei pot intervieva diverse persoane şi pot
examina diverse registre. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete
de a respecta măsurile de control luate de funcţionarii
autorităţii solicitante din alt stat membru este tratat de către
autoritatea solicitată din România drept un refuz împotriva propriilor
săi funcţionari.
(3) Funcţionarii
împuterniciţi de statul membru solicitant prezenţi în România
potrivit alin. (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în
orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea
şi calitatea oficială.
Secţiunea a 2-a
Cooperarea
administrativă prin efectuarea de controale simultane
Articolul 109^16
Controale simultane
(1) În cazul în care
România convine cu unul sau mai multe state membre să efectueze controale
simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane
care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu
informaţiile astfel obţinute, sunt aplicabile prevederile alin.
(2)-(4).
(2) Autoritatea
competentă din România identifică în mod independent persoanele
pentru care intenţionează să propună un control simultan.
Ea notifică autorităţilor competente din celelalte state membre
implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan
şi indică motivele acestei alegeri, precum şi perioada în care
trebuie efectuate aceste controale.
(3) Autoritatea
competentă din România decide dacă doreşte să participe la
controalele simultane şi confirmă autorităţii competente
care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul
său motivat.
(4) Autoritatea
competentă din România desemnează un reprezentant însărcinat cu
supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
Secţiunea a 3-a
Notificări
administrative
Articolul 109^17
Cereri de notificare
(1) La cererea
autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea
competentă din România comunică destinatarului, potrivit art. 44,
toate actele şi deciziile emise de autorităţile administrative
ale statului membru solicitant şi care se referă la aplicarea pe
teritoriul său a legislaţiei privind taxele şi impozitele
reglementate de prezentul titlu.
(2) Cererile de
notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie
notificat(ă) şi indică numele şi adresa destinatarului,
precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea
acestuia.
(3) Autoritatea
solicitată din România informează de îndată autoritatea
solicitantă din alt stat membru cu privire la răspunsul său la
cererea respectivă şi îi comunică, în special, data la care
actul sau decizia a fost notificat(ă) destinatarului.
(4) Autoritatea
solicitantă din România formulează o cerere de notificare în temeiul
prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să
efectueze notificarea potrivit normelor care reglementează notificarea
instrumentelor în cauză în România sau în cazul în care o astfel de
notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate. Autoritatea
competentă din România poate transmite orice document, prin scrisoare
recomandată sau prin sisteme electronice de transmitere la
distanţă, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt
stat membru.
Secţiunea a 4-a
Rezultatul
utilizării informaţiilor
Articolul 109^18
Condiţii
(1) În cazul în care
autoritatea competentă din România furnizează informaţii în
temeiul art. 109^9 sau 109^13, aceasta poate solicita autorităţii
competente care primeşte informaţiile să transmită
rezultatul utilizării informaţiilor primite. În cazul în care i se
solicită un asemenea răspuns, autoritatea competentă din România
care a primit informaţiile transmite autorităţii competente care
a furnizat informaţiile rezultatul utilizării informaţiilor,
fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi
protecţia datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil,
dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul
utilizării informaţiilor solicitate.
(2) Autoritatea
competentă din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul
utilizării informaţiilor ce fac obiectul schimbului automat de
informaţii, potrivit măsurilor practice convenite bilateral.
Secţiunea a 5-a
Schimbul de
experienţă şi de bune practici
Articolul 109^19
Sfera de aplicare
şi condiţii
(1) Împreună cu
Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea
competentă din România examinează şi evaluează cooperarea
administrativă prevăzută de prezentul titlu şi fac schimb
de experienţă în scopul îmbunătăţirii acestei
cooperări şi, dacă este cazul, al elaborării unor norme în
domeniile respective.
(2) Alături de
Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea
competentă din România poate elabora orientări cu privire la orice
aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici şi schimbul de
experienţă.
Capitolul IV
Condiţii
aplicabile cooperării administrative
Articolul 109^20
Transmiterea de
informaţii şi documente
(1) Informaţiile
comunicate României de către statele membre sub orice formă potrivit
prezentului titlu intră sub incidenţa secretului profesional şi
se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip
în temeiul legislaţiei din România. Astfel de informaţii pot fi
utilizate pentru administrarea şi aplicarea legislaţiei din România
referitoare la taxele şi impozitele prevăzute la art. 109^6. Aceste
informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru evaluarea şi aplicarea
altor taxe şi impozite prevăzute la art. 178^2 sau pentru evaluarea
şi aplicarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate
socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu
procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni,
iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale,
fără a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale
care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau
inculpatului ori contravenientului, precum şi ale martorilor în cadrul acestor
proceduri.
(2) Informaţiile
şi documentele primite de România potrivit prezentului titlu pot fi
utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), cu
permisiunea autorităţii competente a statului membru care
comunică informaţii potrivit prezentului titlu şi numai în
măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislaţiei din
România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă
informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.
(3) Dacă
autoritatea competentă din România consideră că
informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat
membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1),
autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite
acesteia din urmă, cu condiţia ca această transmitere să
respecte normele şi procedurile prevăzute de prezentul titlu.
Autoritatea competentă din România informează autoritatea
competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la
intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru
terţ. În situaţia în care România este stat membru din care provin
informaţiile, aceasta se poate opune transmiterii informaţiilor
respective în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării
din partea statului membru care doreşte să transmită
informaţiile.
(4) Permisiunea de a
utiliza potrivit alin. (2) informaţiile transmise în temeiul alin. (3)
poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din
România.
(5) Informaţiile,
rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi
copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de
autoritatea solicitată din alt stat membru şi comunicate
autorităţii solicitante din România în temeiul prezentului titlu, pot
fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în
acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi
orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.
Articolul 109^21
Limite
(1) Autoritatea
solicitată din România furnizează autorităţii solicitante
dintr-un alt stat membru informaţiile prevăzute la art. 109^9, cu
condiţia ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale
de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie
pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca
să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea
solicitantă din România solicită informaţiile prevăzute la
art. 109^9 autorităţii solicitate din alt stat membru numai în
situaţia în care au fost epuizate sursele uzuale de informaţii pe
care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine
informaţiile solicitate, fără a risca să pună în
pericol atingerea scopului urmărit.
(2) Prezentul titlu nu
impune României obligaţia de a efectua anchete sau de a comunica informaţii,
în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea
informaţiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară
legislaţiei din România.
(3) Autoritatea
competentă din România poate refuza să furnizeze informaţii, în
cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive
juridice, să furnizeze informaţii similare.
(4) Furnizarea de
informaţii poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la
divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu
comercial sau a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară
ordinii publice.
(5) Autoritatea
solicitată din România comunică autorităţii solicitante din
alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de
informaţii.
Articolul 109^22
Obligaţii
(1) În cazul în care
un stat membru solicită informaţii în temeiul prezentului titlu,
România recurge la mecanismul său de colectare de informaţii pentru a
obţine informaţiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt
necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligaţie nu aduce
atingere art. 109^21 alin. (2)-(4), ale căror dispoziţii nu pot fi în
niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze
furnizarea informaţiilor pentru simplul motiv că acestea nu prezintă
un interes naţional.
(2) Prevederile art.
109^21 alin. (2) şi (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca
permiţând autorităţii solicitate din România să refuze
furnizarea de informaţii pentru simplul motiv că aceste
informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă
instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care
acţionează în calitate de agent ori de administrator, sau că
informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul
unei persoane.
(3) Fără a
aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informaţiilor
solicitate în cazul în care aceste informaţii se referă la perioade
de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel
de informaţii ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 124^35 alin.
(1) din Codul fiscal dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11
martie 2011.
Articolul 109^23
Lărgirea
cooperării extinse oferite unei ţări terţe
În cazul în care
România oferă unei ţări terţe o cooperare mai extinsă
decât cea prevăzută de prezentul titlu, România nu poate refuza o
astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care
doresc să iniţieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă
cu România.
Articolul 109^24
Formulare-tip şi
formate electronice
(1) Cererile de
informaţii şi de anchete administrative formulate potrivit art. 109^9
şi răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de
informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate
sau de refuz formulate în temeiul art. 109^11 se trimit, în măsura
posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană,
potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15
februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal
şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE. Formularele-tip pot fi
însoţite de rapoarte, declaraţii sau orice alte documente, precum
şi de copii certificate ori de extrase din acestea.
(2) Formularul-tip
prevăzut la alin. (1) include cel puţin următoarele
informaţii care trebuie furnizate de către autoritatea
solicitantă:
a) identitatea
persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei;
b) scopul fiscal
urmărit.
(3) În măsura în
care se cunosc şi în acord cu evoluţiile internaţionale,
autoritatea solicitantă din România poate furniza numele şi adresa
oricărei persoane despre care se crede că deţine
informaţiile solicitate, precum şi orice element care poate facilita
colectarea de informaţii de către autoritatea solicitată din alt
stat membru.
(4) Informaţiile
spontane şi confirmarea acestora, prevăzute la art. 109^13 şi,
respectiv, art. 109^14, cererile de notificări administrative prevăzute la art. 109^17
şi rezultatul utilizării informaţiilor prevăzut la art.
109^18 se transmit prin intermediul formularului-tip adoptat de Comisia
Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE.
(5) Schimbul automat
obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109^12 se efectuează
utilizând un format electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui
astfel de schimb automat şi bazat pe formatul electronic existent în
temeiul art. 124^8 din Codul fiscal, care trebuie utilizat pentru toate
tipurile de schimburi automate de informaţii, adoptat de Comisia
Europeană potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE.
Articolul 109^25
Măsuri practice
(1) Informaţiile
comunicate în temeiul prezentului titlu se furnizează, în măsura
posibilului, prin mijloace electronice, utilizând reţeaua CCN.
(2) În situaţia
în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a reţelei
CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a
sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informaţii de
acest tip prin intermediul reţelei CCN. România renunţă la orice
cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului titlu,
exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite
experţilor.
(3) Cererile de
cooperare, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi
redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea
solicitată şi autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt
însoţite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile
oficiale ale statului membru al autorităţii solicitate numai în
situaţii speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea
de traducere.
Articolul 109^26
Obligaţii
speciale
Autoritatea
competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:
a) a asigura o
coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute
la art. 109^8;
b) a stabili o
cooperare directă cu autorităţile celorlalte state membre,
prevăzute la art. 109^8;
c) a asigura buna
funcţionare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de
prezentul titlu.
Capitolul V
Relaţiile cu
Comisia Europeană
Articolul 109^27
Evaluare
(1) Autoritatea
competentă din România împreună cu statele membre şi Comisia
Europeană examinează şi evaluează funcţionarea
sistemului de cooperare administrativă prevăzut de Directiva 2011/16/UE şi transpusă prin
prezentul titlu.
(2) Autoritatea
competentă din România transmite Comisiei Europene orice informaţii
pertinente necesare pentru evaluarea eficacităţii cooperării
administrative prevăzute de prezentul titlu în ceea ce priveşte
combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale.
(3) Autoritatea
competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală
a eficacităţii schimbului automat obligatoriu de informaţii
prevăzut la art. 109^12, precum şi rezultatele practice
obţinute. Formularul şi condiţiile de transmitere a
evaluării anuale se adoptă de către Comisia Europeană
potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE.
(4) Informaţiile
comunicate Comisiei Europene de autoritatea competentă din România în
temeiul alin. (2) şi (3), precum şi orice raport sau document
elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informaţii pot fi
transmise altor state membre. Astfel de informaţii transmise României
intră sub incidenţa secretului profesional şi beneficiază
de protecţia acordată informaţiilor asemănătoare
conform legislaţiei din România. Rapoartele şi documentele întocmite
de Comisia Europeană pot fi utilizate de România doar în scopuri
analitice, fără a se publica sau a se pune la dispoziţia unei
alte persoane ori a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei
Europene.
Capitolul VI
Relaţiile cu
ţările terţe
Articolul 109^28
Schimbul de
informaţii cu ţările terţe
(1) În cazul în care
autoritatea competentă din România primeşte de la o ţară
terţă informaţii care sunt în mod previzibil relevante pentru
administrarea şi aplicarea legilor din România în privinţa taxelor
şi impozitelor prevăzute la art. 109^6, autoritatea competentă
din România poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul
unui acord cu ţara terţă respectivă, să comunice
aceste informaţii autorităţilor competente ale statelor membre
pentru care ar putea fi utile şi oricărei autorităţi
solicitante din alt stat membru.
(2) Autoritatea
competentă din România poate transmite unei ţări terţe,
potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal
către ţările terţe, informaţii obţinute în
temeiul prezentului titlu, dacă toate condiţiile de mai jos sunt
îndeplinite:
a) autoritatea
competentă a statului membru din care provin informaţiile şi-a
dat acordul cu privire la comunicarea acestora;
b) ţara
terţă în cauză s-a angajat să coopereze pentru strângerea
dovezilor care să ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al
tranzacţiilor care sunt susceptibile să contravină
legislaţiei fiscale ori să constituie o încălcare a acesteia.
Capitolul VII
Dispoziţii
generale şi finale
Articolul 109^29
Protecţia datelor
Toate schimburile de
informaţii efectuate în temeiul prezentului titlu se realizează cu
respectarea Legii nr. 677/2001
pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările
şi completările ulterioare."
14. După
articolul 110 se introduce un nou articol, articolul 110^1, cu următorul
cuprins:
"Articolul 110^1
Evidenţa
creanţelor fiscale
(1) În scopul
exercitării activităţii de colectare a creanţelor fiscale,
organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală organizează, pentru fiecare contribuabil, evidenţa
creanţelor fiscale şi modul de stingere a acestora.
(2) Contribuabilii au
acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale potrivit
procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
15. La articolul 112,
după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu
următorul cuprins:
"(6) Orice
persoană care deţine părţi sociale la o societate
comercială poate solicita eliberarea unui certificat de atestare
fiscală al societăţii."
16. La articolul 117,
după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu
următorul cuprins:
"(2^1) Prin
excepţie de la prevederile alin. (1), sumele încasate prin poprire, în
plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat
poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5
zile lucrătoare de la data încasării."
17. La articolul 117,
alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(6) Dacă
debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele
prevăzute la alin. (1), (2) şi (2^1) se vor restitui numai după
efectuarea compensării potrivit prezentului cod."
18. La articolul 124,
alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Pentru
sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la
dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la
art. 117 alin. (2) şi (2^1) sau la art. 70, după caz, până la
data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de
lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
19. La articolul 148,
alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5)
Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului
cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la
data la care a încetat executarea silită, de către organul de
executare. Nerespectarea termenului atrage răspunderea potrivit art. 227
alin. (2)."
20. La articolul 148,
după alineatul (5^1) se introduc două noi alineate, alineatele (5^2)
şi (5^3), cu următorul cuprins:
"(5^2) Organul de
executare ridică poprirea bancară pentru sumele care
depăşesc cuantumul creanţelor înscrise în adresa de
înfiinţare a popririi în situaţia în care, din informaţiile
comunicate de bănci rezultă că sumele indisponibilizate în
favoarea organului de executare acoperă creanţele fiscale înscrise în
adresa de înfiinţare a popririi şi sunt îndeplinite condiţiile
pentru realizarea creanţei.
(5^3) Poprirea
bancară se ridică şi în situaţia în care organul de
executare constată că poprirea a rămas fără
obiect."
21. La articolul 149,
alineatul (12) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(12) În
măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data
sesizării băncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum
şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei
şi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru
realizarea obligaţiei ce se execută silit, astfel cum aceasta
rezultă din adresa de înfiinţare a popririi. Din momentul
indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de
înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti,
băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată
primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă
alte plăţi din conturile acestora până la achitarea
integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de
înfiinţare a popririi, cu excepţia:
a) sumelor necesare
plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi
contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursă, dacă,
potrivit declaraţiei pe propria răspundere a debitorului sau
reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deţine
alte disponibilităţi băneşti;
b) sumelor necesare
plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi. În
acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu
dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu
originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
c) sumelor necesare
plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de
către cumpărătorii de produse energetice;
d) sumelor necesare
plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care
depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii. În acest caz, debitorul
va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de
plată şi copia certificată, conform cu originalul, a
documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată."
ART. II
Declaraţia
anuală de impozit pe profit pentru anul 2011 se depune de toţi
contribuabilii, la organul fiscal competent, până la data de 25 martie
2012, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin.
(5) lit. a) şi b) din Codul fiscal care depun declaraţia anuală
de impozit pe profit pentru anul 2011 până la data de 25 februarie 2012.
ART. III
(1)
Prevederile art. I pct. 13 din prezenta ordonanţă se aplică
începând cu data de 1 ianuarie 2013, cu excepţia art. 109^12, care se
aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015.
---------
Alin. (1) al art. III
a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din
4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8
octombrie 2012.
(2) Ordinele
ministrului finanţelor publice şi ale preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzute la
art. 42 alin. (5^1), art. 43 alin. (4) şi (5), art. 79 alin. (2), art.
109^8 alin. (2) şi art. 110^1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, astfel cum au fost modificate sau completate prin
prezenta ordonanţă, se emit în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, cu excepţia ordinului
prevăzut la art. 65 alin. (4) care se emite în termen de 60 de zile.
ART. IV
Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin
lege, dându-se textelor o nouă numerotare.
Art. I pct. 13 din
prezenta ordonanţă transpune Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15
februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal
şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 64 din 11 martie 2011.
PRIM MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe
Ialomiţianu
p.
Ministrul administraţiei şi internelor,
Mihai Capră,
secretar de stat
Ministrul afacerilor europene,
Leonard Orban
Bucureşti, 25
ianuarie 2012.
Nr. 2.
----